In momente de furie, cand nu iti doresti decat sa iti tragi copilul la raspundere pentru gafa comisa, sunt sanse foarte mari sa ii spui cuvinte grele. Putini parinti sunt constienti de impactul pe care il au aceste cuvinte asupra dezvoltarii copilului, mai ales in perioada adolescentei, cand acesta se „modeleaza” inca.
Cu siguranta greutatile prin care ai trecut, lipsurile, sacrificiile, stresul si supararile te fac sa spui uneori lucruri pe care le regreti sau in care nu crezi cu adevarat, insa trebuie intotdeauna sa tii cont de consecintele pe termen lung ale acestor cuvinte.
Robert si Mary Goulding, renumitii terapeuti americani, definesc aceste lucruri ca fiind injonctiuni, adica mesaje transmise copilului, dar care izvorasc din suferintele parintilor, fie ca vorbim despre furie, dorinte, dezamagire, nefericire, s.a.m.d.
Iata care sunt cele 12 tipuri de injonctiuni descrise de cei doi terapeuti:
Suna cunoscut? Cu totii am auzit-o macar o data in copilaria noastra, si desi nu am stiut sa o interpretam, copii fiind, ne-a marcat suficient cat sa luam aceasta fraza cu noi la maturitate.
Chiar daca aceasta fraza este izvorata dintr-o dorinta de-a ta de a-ti indemna copilul sa isi traiasca copilaria, cei mici adeseori interpreteaza vorbele ca fiind o posibilitate ca tu, ca parinte, sa nu il mai iubesti odata ce ajunge la adolescenta sau maturitate.
Acest lucru il poate afecta inclusiv ca adult, cand este posibil sa ii fie teama sa faca ce ii place sau sa isi intemeieze o familie, pentru a fi in continuare placut de voi, parintii.
Acest simplu cuvant sapa mai adanc in personalitatea copilului tau decat stiai. Mesajul perceput de copil este „Nu fi important!”, mesaj ce odata acceptat de acesta, poate avea consecinte grave asupra dezvoltarii sale ca adult.
Nu numai parintii sunt cei care pot transmite acest gen de mesaj. In diferite forme, aceste vorbe pot fi rostite si de catre frati, bunici sau chiar bone sau profesori.
Repercusiunile unor vorbe atat de grele sunt ca fie copilul va considera ca simpla lui existenta complica viata familiei sale, apropiatilor sai, fie va simti un sentiment de vina atat de puternic, incat acesta va crede ca nu poate face nimic fara aprobarea parintilor, considerand constant ca „sunt un nimeni fara mama/tata”.
Copiii care aud frecvent aceste vorbe vor creste in niste adulti apasati de vina, care isi vor considera nevoile ca fiind copilaresti, prostesti si insuficient de importante pentru cei din jur.
Copiii care cresc auzind frecvent „Nu face tu, lasa-ma pe mine!”, „Gandeste inainte sa faci!”, se transforma in adulti nesiguri, care vor cauta constant validarea celor din jur, cum ca ce fac este bine.
In adolescenta si la maturitate, acesti copii vor intampina mari dificultati in luarea deciziilor.
Copiii care aud frecvent aceste vorbe vor creste cu teama ca cei apropiati ii pot parasi oricand si vor decide astfel ca apropeirea fizica si emotionala este inutila.
In consecinta, la maturitate acestia vor resimti efectele acestor vorbe inclusiv in relatii amoroase.
Probabil cel mai usor de recunoscut „simptom” al copiilor care aud des aceste vorbe este timiditatea. Ai observat ca acesta este introvertit? Isi face greu prieteni? E retras?
Sau, si mai rau, este foarte bun la clasa, isi face temele cu atentie, insa la examen se pierde?
Acesti copii se transforma in adulti care se simt mereu urmariti de ghinion, care traiesc cu impresia ca nimic nu le iese, ca aceste nereusite se datoreaza unor factori ce nu tin de el, iar astfel, acestia evita sa finalizeze lucruri odata incepute.
Comparatiile de acest gen nu vor face decat sa ii insufle copilului tau ca nu ideea ca nu va fi niciodata la fel de bun ca alte persoane puternice pe care le va intalni pe parcursul vietii sale. In consecinta, va fi macinat de invidie, va dori mereu sa fie ca acei oameni de succes pe care ii va cunoaste si va fi mereu chinuit de acest conflict interior de tipul „imi doresc sa fiu si eu asa, insa nu pot”.
Mesajul transmis de tine prin aceste vorbe este „Nu simti ce simti tu, ci simte ce simt eu!”. Cu alte cuvinte: „Daca mie nu mi-e teama, sa nu iti fie nici tie!”.
Invalidandu-i sentimentele in acest fel, copilul tau va creste crezand ca manifestarea emotiilor e o greseala, iar acest lucru ii va influenta pe viitor orice tip de relatie interumana pe care isi va dori sa cladeasca.
Daca si copilul tau a auzit aceasta directiva de multe ori, este cazul sa iei in calcul faptul ca acesta poate considera ca efortul lor intelectual este nejustificat si inutil. Acestia se concentreaza greu si uneori iau decizii pripite, pe care ulterior nu si le pot justifica.
Daca vrei sa afli mai multe despre efectul cestui model de educatie, te invitam sa citesti acest articol, in care am dezbatut pe larg acest subiect.
Copiii crescuti dupa acest model de educatie vor deveni adulti suspiciosi pe cei din jur, vor lega cu dificultate relatii emotionale si isi vor asuma in permanenta rolul de victima.
Acestia vor depune eforturi constante pentru a compensa pentru lipsa lor de incredere, incercand permanent sa detina controlul.
Copiii pot interpreta aceste mesaje ca insemnand „Nimeni nu te va accepta in afara de mine” si se vor simti mereu diferiti, mereu straini intre oameni si se vor considera timizi si introvertiti, iar zona lor de confort va fi mereu acasa, langa voi, parintii.
Tu rostesti aceste vorbe copilului tau?
