Perioada a celor mai intense sentimente si emotii, adolescenta poate fi inteleasa, intrucatva, ca vremea marilor examene. Iata cum putem sa-i ajutam pe copii sa depaseasca atat ”probele” in plan psiho-social, cat si testele propriu-zise de la scoala.
Se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata – emotiile innebunitoare, fericirea aproape narcotica, rivalitatile atroce si toate acele situatii jenante in care, incercand sa fim Buricul Pamantului, sfarsim fix ca in comediile cu Cameron Diaz (fetele) sau Ben Stiller (baietii). Sifonati, expusi, de rasul lumii.
Prima iubire nu se uita, in parte, si pentru ca apare in cea mai delicata perioada din viata unui om: adolescenta. Aflata la granita dintre copilarie si maturitatate, adolescenta e un hotar despartitor de lumi, un fel de falie San Andreas, de-a lungul careia se produc miscari tectonice ce muta munti si vai.
Noi emotii, noi motive de anxietate
Teoria spune ca intre 13-19 ani fiecare dintre noi traverseaza un „timp al revoltelor”, dar practica ne demonstreaza ca inca de la 10-11 ani (preadolescenta) se pot intui accente razlete de anarhie.
Adolescentii au o alcatuire interioara paradoxala – sunt vulnerabili si sensibili, dar simuleaza independenta si puterea cu o tarie surprinzatoare. In realitate, la fel ca in copilaria mica, si in adolescenta, tinerii simt mai mult decat pot intelege si, in gestionarea noilor emotii, se lovesc atat de propria confuzie, cat si a parintilor/ dascalilor.
Adesea, adultii nu par sa inteleaga ca orice comportament dificil are in spate o nevoie neimplinita a copilului, exprimata ”codat” tocmai din lipsa tanarului de experienta. De altfel, cati dintre noi stiu sa fie asertivi si sa exprime direct ce vor?
Aproape cu totii asteptam/ pretindem sa ni se ghiceasca dorintele, iar cand asta nu se intampla avem fie o frustrare interiorizata muta, fie o frustrare exprimata adesea zgomotos.
Pe langa confuzia pe care o genereaza noile stari interioare si (aparenta) disonanta in relatia cu parintii, adolescentii mai au de gestionat si alte presiuni: a grupului de prieteni si a scolii.
Grupul ii forteaza sa devina, nolens-volens, colectionari de senzatii tari si aventuri socante. Apartenenta la o anumita gasca presupune uneori ”un card de membership” foarte scump ce poate obliga unii copii (in special baietii) sa ofere la schimb o serie de acte (nedemne).
Pe de alta parte, scoala are la randul ei responsabilitati majore, iar asteptarile pe care le proiecteaza asupra elevilor nasc un cerc vicios greu de manevrat.
1.000 de probleme, ce e de facut?
Dominat de emotii, neinteles de parinti, tentat de prieteni si provocat de scoala, adolescentul are nevoie de sprijinul adultilor din viata sa pentru a-si forma abilitati sociale sanatoase si a face fata tuturor provocarilor, mai ales ca de integrare si adaptare depinde performanta sa scolara.
Iata cateva sfaturi pentru a-ti ajuta copilul sa comunice eficient, sa fie adaptabil si sa faca fata atat ”testelor” in plan psoho-social, cat si examenelor si tezelor de la scoala.
