Personalitatea copiilor nu se formeaza numai la varste fragede, ci aceasta este puternic modelata si in perioada adolescentei. Felul in care tu, ca parinte, comunici acasa, in familie, influenteaza felul in care acesta percepe lumea mai mult decat crezi.
De aceea parintii optimisti vor creste copii care vad mereu partea plina a paharului, pe cand parintii mereu stresati, mereu suparati sau nemultumiti vor creste copii care se simt neincrezatori, anxiosi si la fel de stresati.
Serghei Kovalev este un faimos psihoterapeut rus care a descris 4 dintre cele mai comune modele de educatie si efectele acestora pe termen lung asupra copiilor crescuti in mediile respective.
In unele familii parintii isi compara copiii cu ceilalti, le spun acestora frecvent cate reusesc ceilalti si cat de bine se descurca acestia prin comparatie cu propiii copii.
Efecte: In astfel de cazuri, copiii cresc intr-un sentiment permanent de inferioritate, cu incredere in sine scazuta si cu tendinte autodistructive.
Desi ai tendinta sa crezi ca este un lucru foarte bun sa ii insufli lucruri pozitive duse la extrem copilului tau, exista si un revers al medaliei. Daca tu ca parinte ii spui frecvent copilului tau cum ca el este cel mai bun, destept, talentat, frumos, s.a.m.d., pe cand ceilalti, din jurul sau, palesc prin comparatie cu el, copilul va avea tendinta de a reactiona agresiv in situatii de stres.
Efecte: Copiii crescuti intr-un astfel de mediu va incerca sa rezolve probleme distrugandu-i pe ceilalti, sau izolandu-se. Se va simti singur si va acuza constant lumea din jurul sau, fiind convins ca orice greutate a vietii este o nedreptate a lumii impotriva sa.
In familiile in care dainuie acest tip de pesimism extrem, este considerat ca lumea este doar o mlastina de nefericire in care ajungem cu totii si din care nu poti iesi, asadar nu are rost sa incerci sa scapi.
Parintii din astfel de familii le spun frecvent copiilor ca toti sunt la fel si ca nici acestia nu sunt diferiti, deci sa traiasca o viata identica cu a celorlalti, fara sa iasa vreodata in evidenta cu ceva. Parintii din astfel de familii isi acuza des copiii, ii compara frecvent cu ceilalti si le spun deseori copiilor ca ce au facut este gresit.
Discutii deseori intalnite in aceste familii sunt criticie constante aduse sefilor parintilor, profesorilor copiilor, vecinilor, prietenilor, socrilor, etc.
Efecte: Deseori, copiii crescuti astfel au asteptari scazute de la viata si de la propria persoana. Acestia rostesc frecvent cuvintele „nici nu ma asteptam sa reusesc”. Acesti copii raman adesea indiferenti in situatii in care si-ar putea oferi ajutorul si evita sa se implice sau sa actioneze.
In familiile in care predomina acest principiu, cum ca fiecare om este valoros, capabil si important, cresc copiii increzatori in sine, care isi dezvolta empatia de la varste fragede, care aspira spre reusita si care nu se tem de esec.
Parintii din astfel de familii isi exprima frecvent aprecierea fata de copii, le permit sa greseasca si sa se corecteze singuri, sa invete din greselile respective si sa ofere ajutorul lor altora atunci cand acestia gresesc, la randul lor.
Efecte: Adultii educati intr-un astfel de mediu se adapteaza usor, depasesc momentele dificile si sunt foarte empatici.
In familia ta care dintre aceste 4 modele de educatie predomina?
